experterm | Curatarea si intretinerea tubulaturilor de ventilatie

O ramura importanta a instalatiilor care asigura confortul in cladiri, uzual denumite HVAC, este aceea a ventilatiei. Acest termen defineste pe larg procesele din domeniul industrial sau rezidential in care aerul extras, introdus sau recirculat partial, tratat din anumite puncte de vedere care vizeaza in special confortul sau protejarea mediului si scaderea noxelor in cazul extractiei .
Domeniul in intregime sau diversele aspecte ale acestei ramuri sint reglementate la diverse nivele, atit pe plan national, cit si european sau mondial, atit la nivel legislativ, cit si ca recomandari ale multor asociatii de specialitate. Aceste reglementari vizeaza atit asigurarea unei calitati a aerului interior cit niste norme de realizare a instalatiilor care sa respecte mediul sa fie sigure, sa fie durabile.
Bineinteles ca normele pot fi considerate exhaustive, dar dorim sa tratam un mic segment din acest domeniu al ventilatiilor-si anume intretinerea tubulaturilor de introducere sau exhaustare. Aplicabile pot fi mai multe norme sau legi (I5/2010,ORDINUL 163,HG 752,LEGEA 316,Nex 01/2006,SR CEN/R/ 12101-5/2007,SR EN12097/2007).
Intretinerea acestor tubulaturi este fie rezultatul indicatiilor producatorilor de echipamente , fie al unui plan de mentenanta care ia in considerare respectarea unei anumite igiene sau eliminarea unui risc de incendiu .
O tubulatura poate fi asimilata cu cu orice alt model fizic mai palpabil o conducta de apa sau un conductor electric. Deoarece aerul este un fluid, intuitiv, se aplica aceleasi reguli ca si pentru apa sau curent: exista obstacole, depuneri, rugozitati care impiedica circulatia apei (in cazul curentului electric firul este subtire , sau contactul este prost, sau materialul nu are o conductivitate buna). Indiferent de metodele de filtrare, pe tubulaturi vor apare depuneri, atit pe introducere, cit si pe evacuare, depinde doar timpul in care ajungem la niste valori innaceptabile. In cazul existentei unei recirculari a aerului, aceasta problema este si mai pregnanta.
In cazul introducerii si recircularii aerului si a exhaustarii aerului curat problemele principala este asa cum mentionam, a aparitiei anumitor depuneri care pe de o parte pot fi focare de incendii, pe de alta parte de focare de dezvoltare sau imprastiere a diversi germeni bacterilogici. In cazul exhaustarii problema bacterilogica este mai putin importanta, dar devine mai pregnanta cea a riscurilor de incendiu pentru ca pe linga cazul exhaustarii aerului curat, apare si situatia foarte frecventa a exhaustarii aerului viciat.
Daca limitam putin multitudinea cazurilor intilnite in practica, am putea spune ca avem cazul depunerilor pulverulente si ale celor semisolide aderente (grasimi). In prima situatie, metoda aplicabila, daca lasam la o parte diversele cazuri particulare, este perierea si aspirarea depunerilor desprinse, in cazul depunerilor de grasimi problema este mult mai complexa, deoarece forma si starea in care se afla influenteaza metoda de indepartare . Si aceste depuneri trebuie desprinse pentru a fi indepartate , dar ele pot fi solidificate sau lichide, pot suferi in timp procese de transformare chimica ce le fac sa reactioneze foarte greu cu bazele. Daca adaugam la aceste consideratii executia defectuoasa a multor tubulaturi (materiale si amplasari necorespunzatoare , lipsa scurgerilor si a gurilor de vizitare, lipsa filtrelor). Tinind cont de aceste aspecte se poate afirma ca indepartarea depunerilor de grasime este una din cele mai dificile operatiuni.
In imaginile alaturate am exemplificat atit starea interioara a unor conducte dupa un anumit timp de utilizare, cit si rezultatull unei operatiuni de curatare corecte. Sint evidentiate atit depuneri de grasimi, cit si pulverulente, pe suprafete exterioare si interioare.