Realizarea confortului termic dorit intr-o incapere depinde atat de natura si elementelor componente ale anvelopei incaperii cat si de instalatia de incalzire si sursa de caldura utilizata. Deci, pentru asigurarea unei stabilitati termice a incaperilor, respectiv a unor

variatii cat mai mici a temperaturii aerului din interior cu un consum cat mai redus de energie, se impune reglarea automata a intregului proces de producere si distributie a caldurii.
Pentru sistemele de termoficare din tara (care cuprind sursa, reteaua de apa fierbinte, instalatiile de racordare si cladirile alimentate) se folosesc, de obicei, trei trepte de reglare. Astfel, la sursa (CET, CT de apa fierbinte) se fixeaza temperatura din conducta de ducere, pe baza datelor de prognoza (temperatura exterioara si viteza vantului) aferente unui modul de timp de 6-12 ore, in functie de inertia termica a cladirilor. La punctele termice se opereaza a doua treapta de reglare prin controlul temperaturii agentului termic din instalatiile interioare de incalzire, in corelare cu temperatura exterioara. Deoarece temperatura fixata in punctul termic pe conducta de ducere poate sa nu corespunda nevoilor de caldura reale de la consumator, se impune aplicarea celei de a treia trepte de reglare in cladirile incalzite, unde, cu ajutorul robinetelor de reglare montate la corpurile de incalzire, se poate corecta fluxul emis pentru a obtine temperatura interioara dorita.