Modernizarea centralelor termice clasice reprezinta in momentul de fata o sarcina prioritara in domeniul energetic, datorita faptului ca randamentul acestora este destul de scazut, antrenand consumuri mari de combustibili fosili pentru prepararea agentilor termici necesari atat pentru incalzirea cladirilor cat si pentru producerea de apa calda de consum. Randamentul scazut

la aceste centrale termice se datoreste, in principal, echipamentului cu care sunt dotate - cazane, pompe, schimbatoare de caldura etc., uzate fizic si moral - cat si conceptiei solutiilor utilizate in ceea ce priveste producerea si distribuirea energiei termice la consumatori.
In afara monitorizarii centralelor termice clasice, aceeasi problema se pune si atunci cand se are in vedere realizarea unei noi centrale termice, unde sarcina principala consta in conceperea unei solutii tehnice cat mai adecvate, care sa corespunda necesitatilor, dar care sa se inscrie pe linia tehnologiilor actuale, atat in ceea ce priveste echipamentul utilizat cat si in ceea ce priveste monitorizarea si exploatarea intregului proces de producere, contorizare si distributie a agentilor termici.
Rezulta ca, in cazul modernizarilor centralelor termice existente cat si in cazul executarii a altora noi, obiectivul principal este acelasi, si anume, realizarea de solutii cat mai eficiente de centrale termice care sa produca si sa distribuie agenti termici la parametrii solicitati cu consumuri si cu cheltuieli de exploatare cat mai mici.